Scurt istoric

Cu circa 3000 ani i.e.n., masajul era practicat de chinezi (practicanţii erau preoţii-medici) pentru activarea circulaţiei şi stimularea, respectiv liniştirea nervoasă.

In India antică, in "Cartea vieţii", scrisă acum circa 2800 de ani, se vorbeşte de masaj (reguli, indicaţii, contraindicaţii).

Mai reţinem din unele documente practicarea empirică a masajului la egiptenii antici, la asirieni şi babilonieni, persani şi evrei

Grecii antici foloseau masajul preparator (la atleţi), cel de refacere, precum şi automasajul (celebrii medici greci ai antichităţii, Herodicos şi Hipocrat, cunoşteau influenţele masajului şi ale exerciţiilor fizice asupra organismului şi le prescriau pacienţilor lor)

La romani, masajul se practica in băile publice, dimineaţa pentru stimulare şi seara pentru dezobosire (Celsius, Galenus au descris unele proceduri de masaj)

Deşi in Evul Mediu masajul şi ingrijirea corpului au fost neglijate, in cartea scrisă de Avicena - "Cartea legilor medicinii"- se vorbeşte de masaj in asociere cu băile şi dieta

Renaşterea reprezintă o impulsionare a masajului, in lucrarea tipărită de Hyeronimus Mercurialis in 1569, la Veneţia, "De arte gymnastica", se descrie practica masajului.

In epoca modernă, suedezii P. Ling (1776-1839) şi G. Zander pun bazele ştiinţifice ale gimnasticii şi masajului, şi construiesc chiar o serie de aparate pentru masajul mecanic, care azi au evoluat enorm. La noi in ţară sunt de menţionat lucrările:

"Masajul, istoricul, manipulaţiile, acţiunea fiziologică şi tratamentul catorva maladii prin acest remediu", scrisă in 1885 de R. P. Manga;
"Masajul şi mobilizarea, ca tratament in unele fracturi", scrisă in 1889 de N. Hălmagiu.
După infiinţarea Oficiului Naţional de Educaţie Fizică, in 1922, incepe şi in ţara noastră pregătirea specialiştilor in masaj. in 1933 este tradusă lucrarea francezului M. Defrumeris, "Masajul practic şi teoretic, general şi parţial".

In Ardeal, profesorul Marius Sturza contribuie la popularizarea masajului. La Bucureşti, la catedra de gimnastică medicală de pe langă ONEF, cursul de masaj era predat de prof. dr. Ion Lascăr şi asistenta Valentina Roşca (in 1930 aceasta din urmă publică lucrarea "Elemente de masaj şi gimnastica medicală"). Cel care a dus la noi dimensiuni gimnastica medicală şi masajul, fiind pe bună dreptate socotit azi fondatorul gimnasticii medicale moderne şi a masajului in ţara noastră, este regretatul prof. dr. Adrian Ionescu, care prin numeroasele publicaţii, actuale şi in zilele noastre, contribuţii şi formarea de noi specialişti (citez numai pe dr. Radovici, R. Fozza Cristina, Viorel Dimitriu, etc.) se inscrie ca una din marile personalităţi ale ştiinţei medicale romaneşti contemporane, cu deosebit accent in medicina culturii fizice.

Acesta este pe scurt drumul parcurs de renumitul mijloc profilactico-terapeutic care este masajul, de-a lungul secolelor, de la empirism la ştiinţă, pentru a deveni ceea ce este astăzi in viaţa omului contemporan şi a sportivului de mare performanţă!